O iubire neimpartasita ..

A fost o data, chiar ca niciodata un baiat si o fata care se iubeau mult, dar cu adevarat mult, insa iubirea lor era mai speciala din cauza faptului ca baiatul avea o mica problema, era surdo-mut si avea cancer. Intr-o lume a linistii, intr-o lume a celor fara cuvant o lumina s-a aprins pentru acest baiat cand a cunoscut-o pe Andreea. Andreea este fata care in ciuda defectelor lui Cosmin a acceptat sa-l iubeasca neconditionat.

Povestea lor incepe intr-o dupa-amiaza placuta in caminul de surdo-muti in care locuia Cosmin, un loc placut in care Andreea se oferise ca voluntara. In prima zi de lucru a Andreei l-a intalnit pe Cosmin alaturi de prietenii lui de la camin, a fost dragoste la prima vedere. Un suflet cald s-a apropiat de altul si astfel a izbucnit o flacara.

Chiar daca amandoi se placeau nici unul nu avea curajul sa faca vre-un gest prin care sa-i arate celuilalt dorinta de iubire. Zilnic se intalneau, zilnic isi zambeau dar nici unu nu a trecut mai departe. Andreea il iubea, Cosmin o iubea dar el nu ii putea spunea ci doar arata insa nici acest lucru nu l-a facut.

Perioada de voluntariat a Andreei se terminase insa ea venea aproape zilnic sa-l viziteze pe Cosmin, sa-i ofere un sprijin si sa stea alaturi de el.

Amandoi au trait cu o iubire secreta, pana cand ... Intr-o dimineata, Cosmin a asteptat-o pe Andreea in curtea caminului cu un biletel:

„Esti o fiinta minunata care in ultimele luni mi-a oferit doar fericire, esti zana din povesti care a adus numai binele, insa, te rog sa nu mai vi sa ma vizitezi. Nu o lua personal dar, inima, imi spune ca nu te mai vrea alaturi...”

Dupa ce Andreea a citit biletelul a izbucnit in plans si a fugit pe poarta caminului. Cosmin chiar daca o iubea pe Andreea aflase ca este bolnav de cancer in faza terminala, neavand bani pentru tratament stia ca nu mai are mult de trait asa ca a ales ca femeia pe care o iubea sa nu sufere atunci cand nu va mai fi.

Trecuse cateva luni decand Cosmin nu o mai vazuse pe Andreea. Ea mai trecea din cand in cand si se mai interesa de el, dar nu a mai avut curajul sa stea fata in fata cu persoana pe care o iubea. Timpul trecea iar Cosmin se stingea usor, usor. 
Vizitele Andreei se rareau. Inca il iubea dar incerca sa-i respecte si dorinta de a nu o mai vedea. Tacea si iubea.

Intr-o noapte frumoasa, instelata cum nu se mai vazuse, Andreea primise un telefon de la camin fiind singura persoana care il mai cunostea pe Cosmin:

D:  - Buna seara
A:  -Buna seara! 
D: -V-am sunat la aceasta ora pentru a va anunta decesul  domnului Cosmin. Fiind singura persoana pe care o mai avea alaturi v-am ruga sa ............

                Si telefon ii cade din mana, un planset strident se auzea pe partea cealalta a firului. Chiar in acea seara Andreea venise la Cosmin. S-a asezat langa el, plangea si plangea pana a adormit langa el.

A doua zi de dimineata ii strangea lucrurile gasind astfel un pliculet pe care scria „Pentru Andreea.”, ia pliculetul, il deschide si vede un biletel:

„Draga mea Andreea doar tu ai reusit sa-mi luminezi viata, sa aduci fericire in ea si sa-i dai un scop. Am incercat sa-ti spun acest lucru mai demult dar stiam ca o fata ca tine nu ar putea iubi un surdo-mut. Te iubesc Andreea, te iubesc iar tu ai fost cea mai pretioasa persoana din viata mea. Chiar daca vocea nu mi-oi auzi ceea ce simt pentru tine e incrdibil si vreau sa stii ca-ti multumesc ca mi-ai fost alaturi atata timp. Te iubesc de cand te-am vazut si iti promit ca te voi iubi iar de acolo sus din ceruri iti promit ca-ti voi veghea inima pentru a simtii iubirea mea ..

Al tau, Cosmin!”

Si asa se sfarseste povestea noastra ..  Andreea a murit si ea la scurt timp intalnindu-se acolo in ceruri cu Cosmin, un loc in care putea vorbii si auzii, un loc in care se puteau iubii.

Morala acestei povesti este aceea de ai spune persoanei iubite ca o iubesti atata timp cat ai ocazia. Nu regreta mai tarziu ca nu i-ai spus-o.